I. Moise 6. 8. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. 13. Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de slnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pămîntul. 17. Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt,ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri. 18. Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.
I Moise 7. 6. Noe era de şase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt.10. După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pămînt. 11. În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea,s-au rupt toate izvoarele Adîncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. 12. Ploaia a căzut pe pămînt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
I. Moise 9. 20. Noe a început să fie lucrător de pămînt, şi a sădit o vie. 21. A băut vin, s-a îmbătat şi s-a desgolit în mijlocul cortului său. 22. Ham, tatăl lui Canaan, a văzut goliciunea tatălui său, şi a spus celor doi fraţi ai lui afară.
I. Moise 9. 24. Noe s-a trezit din ameţeala vinului, şi a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai tînăr.25. Şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fraţilor lui!“ 26. El a mai zis: „Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Sem, Şi Canaan să fie robul lui! 27. Dumnezeu să lărgească locurile stăpînite de Iafet, Iafet să locuiască în corturile lui Sem, Şi Canaan să fie robul lor!“28. Noe a trăit, după potop, trei sute cincizeci de ani. 29. Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit.
I. Moise 10. 8. Cuş a născut şi pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt. 9. El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: „Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului. 10. El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad şi Calne, în ţara Şinear.11. Din ţara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah
I. Moise 11. 1. Tot pămîntul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 3. Şi au zis unul către altul: „Haidem! să facem cărămizi, şi să le ardem bine în foc.“ Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. 4. Şi au mai zis: „Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vîrf să atingă cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului.“ 5. Domnul S-a pogorît să vadă cetatea şi turnul, pe care-l zideau fiii oamenilor. 6. Şi Domnul a zis: „Iată, ei sînt un singur popor, şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împedeca să facă tot ce şi-au pus în gînd.7. Haidem! să Ne pogorîm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.“8. Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pămîntului;aşa că au încetat să zidească cetatea.
I. Moise 11.31. Terah a luat pe fiul său Avram, şi pe Lot, fiul lui Haran, fiul fiului său, şi pe Sarai, noru-sa, nevasta fiului său Avram. Au ieşit împreună din Ur din Haldea, ca să meargă în ţara Canaan. Au venit pînăla Haran, şi s-au aşezat acolo.
I. Moise 12. 1. Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. 2. Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvînta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvîntare. 3. Voi binecuvînta pe ceice te vor binecuvînta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema;
I.Moise 12. 5. Avram a luat pe Sarai, nevastă-sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe cari le strînseseră şi cu toate slugile pe cari le cîştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan. 10. A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a pogorît în Egipt, ca să locuiască pentru cîtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.
I.Moise 12. 11. Cînd era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: „Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. 12. Cînd te vor vedea Egiptenii, vor zice: «Aceasta este nevasta lui!» Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. 13. Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.“
I.Moise 12. 14. Cînd a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă. 15. Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon. 16. Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.
I.Moise 12. 17. Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai. 18. Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: „Ce mi-ai făcut? Pentruce nu mi-ai spus că este nevastă-ta?19. De ce ai zis: «Este sora mea», şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!“ 20. Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevastă-sa şi tot ce avea.
I.Moise 13. 1. Avram s-a suit din Egipt în ţara dela meazăzi, el, nevastă-sa, şi tot ce avea, împreună cu Lot. 2. Avram era foarte bogat în vite, în argint, şi în aur. 7. S-a iscat o ceartă între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. 8. Avram a zis lui Lot: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci sîntem fraţi. 9.Mai bine desparte-te de mine: dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stînga.“
I.Moise 13. 14. Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre mează noapte şi spre mează zi, spre răsărit şi spre apus; 15. căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o da ţie şi seminţei tale în veac. 17. Scoală-te, străbate ţara în lung şi în lat; căci ţie ţi-o voi da“.
I. Moise 16.1. Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar. 2. Şi Sarai a zis lui Avram: „Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii dela ea.“ Avram a ascultat cele spuse de Sarai. 4. El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Cînd s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpînă-sa.
I.Moise 16.5. Şi Sarai a zis lui Avram: „Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!“ 6. Avram a răspuns Saraiei: „Iată, roaba ta este în mîna ta; fă-i ce-ţi place!“ Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.
I.Moise 18. 1. Domnul i S-a arătat la stejarii lui Mamre, pe cînd Avraam şedea la uşa cortului, în timpul zădufului zilei. 2. Avraam a ridicat ochii, şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lîngă el. Cînd i-a văzut, a alergat înaintea lor, dela uşa cortului, şi s-a plecat pînă la pămînt. 9. Atunci ei i-au zis: „Unde este nevastă-ta Sara?“ „Uite-o în cort,“ a răspuns el. 10. Unul dintre ei a zis: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.“
I.Moise 18. 10. Sara asculta la uşa cortului, care era înapoia lui. 11. Avraam şi Sara erau bătrîni, înaintaţi în vîrstă; şi Sarei nu-i mai venea rînduiala femeilor.12. Sara a rîs în sine, zicînd: „Acum, cînd am îmbătrînit, să mai am pofte? Domnul meu bărbatul de asemenea este bătrîn.“13. Domnul a zis lui Avraam: „Pentru ce a rîs Sara, zicînd: «Cu adevărat să mai pot avea copil eu, care sînt bătrînă?» 16. Bărbaţii aceia s-au sculat să plece, şi s-au uitat înspre Sodoma.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 ...