Matei 4.1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămînzit. 3. Ispititorul s-a apropiat de El, şi i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pîni.“ 4. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu.“
Matei 4.12. Cînd a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea. 13. A părăsit Nazaretul, şi a venit de a locuit în Capernaum, lîngă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali, 23. Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. 25. După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.
Marcu 6.14. Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. 15. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. 16. Cînd postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorîtă, ca făţarnicii, cari îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.
Marcu 6.17. Căci Irod însuş trimesese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentrucă o luase de nevastă. 18. Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!“
Marcu 6.19. Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; 21. Totuş a venit o zi cu bun prilej, cînd Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 22. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.“
Marcu 6.24. Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: „Ce să cer? Şi mamă-sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.“ 25. Ea s-a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“
Marcu 6.26. Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27. A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
Marcu 6.28. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
Marcu 6.30. Apostolii s-au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 34. Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentrucă erau ca nişte oi cari n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.41. El a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvîntarea. Apoi a frînt pînile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. 42. Au mîncat toţi şi s-au săturat; 44. Cei ce mîncaseră pînile, erau cinci mii de bărbaţi.
Marcu 6.45. Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 47. Cînd s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 50. pentrucă toţi L-au văzut, şi s-au spăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!“
Marcu 7. 31. Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăş prin Sidon la marea Galileii, 8. 1. În zilele acelea, fiindcă se strînsese din nou mult norod, şi n-avea ce mînca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: 2. „Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n-au ce mînca. 17. Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: „Pentruce vă gîndiţi că n-aveţi pîni? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?
Marcu 11.7. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el. 8. Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cîmp. 9. Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: „Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului!
Marcu 11.15. Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei. 18. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învăţătura Lui. 19. Oridecîte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
Marcu 14.1. După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare. 2. Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă turburare în norod.“
Marcu 14.10. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vîndă pe Isus.11. Cînd au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mînile lor.
Marcu 14.18. Pe cînd şedeau la masă şi mîncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănîncă cu Mine, Mă va vinde.“ 20. „Este unul din cei doisprezece,“ le-a răspuns El; „şi anume, cel ce întinge mîna cu Mine în blid. 21. Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“
Matei 16.22. Petru L-a luat de oparte, şi a început să-L mustre, zicînd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!“ 23. Dar Isus S-a întors, şi a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.“ 25. Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga.
Marcu 14.22. Pe cînd mîncau, Isus a luat o pîne; şi, după ce a binecuvîntat, a frînt-o, şi le-a dat, zicînd: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu.“ 23. Apoi a luat un pahar, şi, dupăce a mulţămit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. 24. Şi le-a zis: „Acesta este sîngele Meu, sîngele legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi.